Dacă aţi mai citit articolele mele de pe vrancea.com.ro, aţi observat că încerc pe cât posibil să particip în Focşani la concertele trupelor care-mi plac şi că în aşa-zisele review-uri pe care le scriu, pun foarte mult accent pe aroganţa de care a dat dovadă un artist, sau o trupă.

Pentru mine este foarte important ca persoana care vine să cânte pe scenă să se comporte cu publicul ca şi cum n-ar fi nicio diferenţă între cel care ţine microfonul în mână şi cei care doar ascultă. Practic, nu e nicio diferenţă, că tot două mâini, două picioare şi un creier avem cu toţii.

Urăsc oamenii plini de ei şi încerc să mă feresc pe cât posibil de contactul cu aceştia (fie că-s artişti sau nu), că n-am de ce să mă enervez, când ziua mea poate fi una foarte bună. Consider că nu există motiv pentru care să fii arogant. Oricâte ai fi realizat în viaţa asta şi oricât de deştept ai fi, nu văd de ce să te comporţi cu cei care nu sunt la nivelul tău, ca şi cum ar fi ultimii oameni.

Că nu-ţi convine cum gândesc, asta-i altă treabă, dar poţi discuta cu ei ca şi ţi-ar fi colegi şi-ţi garantez eu că nu-ţi pică nicio mână şi nici nu rămâi fără faimă din această cauză.

Sau poate nu înţeleg eu ce înseamnă să fii om de succes…